...Poate femeile!...Dar noi?...

...Poate ca femeile iubesc mai mult,...Poate ca barbatii ard mai repede in iubire, cu mare intensitate si adanci sentimente,...Poate ca iubirea e visul frumos din cutia Pandorei, singurul vis care nu are varsta,...Poate ca noi insine, imbatati de adierea florilor de camp, in reverie(pot fi shi toporasi shi branduse - de ce nu?...) ne dorim o iubire care sa ne ravaseasca mintea si trupul, alunecand dintre tipare...Poate ca fiecare drum, fiecare cheltuire catre zari se cufunda in asteptarea Clipei...Clipa in care Iubesti?...Clipa in care Cerul Sperantzei se contopeste cu Marea Iubirii?...Crezi in magia Clipei?...Sau dorurile noastre multe ne-au ratacit cararile si nu mai stim unde suntem...

...Printre voi,femei ce nu va mai shtiu...

...Sunt stapan pe-aceasta clipa, pe tampla neincatusata a visarii, aici, printre voi, femei cu dorinte, cu bucurii, cu iertari...Simt ca va shtiu, va simt in strafunduri shi va recompun in minte...Este de ajuns un murmur, slab pana la tacere, si vulcanul latent al iubirilor nestiute va mistuie dorul, va cotropeste trupul, va infierbanta inima, va ravaseste gandul... Femeie - delirul ce-l port...Ce speri?Ce stii ca este - aici ,intr-un glas, intr-o soapta, intr-un vis? Ce crezi ca este, dar nu esti imboldita sa recunosti?...O noua iubire?...Ecoul sarutarii dintai?...Primavara ce-tzi susura-n auz nebanuite izvoare?...Toamna ce-tzi bantuie visarea cu adevaruri neintrupate?...Zorii zilei de ieri [sau alaltaieri,chiar...] care inca-tzi mai staruie sub pleoape?... Sau poate numai vantul ce-tzi troieneshte sufletul shi-tzi macina amintirile...
...Sunt stapan pe visurile mele,pe[ne]implinirile noastre,peste trecatoarele iubiri,shi tu - supusa vremii - parand linishtita,plangi!...

Urmeaza-ti visul!...

...Cauti cu infrigurare un colt de lume, o oaza de liniste, in care sa-ti implinesti visul de devenire: o casa, o masina, o mobila, o jucarie...Poate ca odata asezat, din valtoarea unor fapte, te incearca odihna de dupa lupta...Inchizi ochii a multumire, a liniste, a impacare...Visuri,visuri...Dansuri ale ploii, locuri rasfrante-n minte, visuri ,visuri...Si, totusi,te-ncearca sub pleoape o zbatere, in trup un spasm, in minte un freamat: Caii Albi Ai Sperantei, Ai Iubirii...tropotesc salbatic in inima ta, ravashesc amintirea...Poate ca vor sa-i urmezi pe-aceeashi carare spre inaltimi,...poate ca vor sa visezi la aceleasi departari - hranindu-i cu jeraticul sperantzelor tale...Poate ca sufletul, din ratiuni necunoscute, adulmeca zbaterea nebunatica a cailor albi, puri, si te-ndeamna sa crezi...Sa crezi in iubire, sa crezi ca orice inceput poate deveni o poveste frumoasa, ca povestile sunt picaturile de roua din visuri, stropii de apa alungati din coama cailor albi...Si, daca poti sa mai crezi, urmeaza-ti visul!...

...Inca...

...Inca...mai pot sa aleg,inca mai pot sa ma schimb,inca mai alerg pe tarmul vandut al inimii mele,inca mai tresar,inca mai rabd,inca mai vreau ca totul sa se intample de la sine,inca nu sunt dezamagit de oameni,de iubire...Astazi conteaza mai mult decat toate zilele care vor veni ...pentru ca astazi inca mai pot sa visez!...